In 1990 existau urmatoarele produse antivirus:

AntiVirus Plus (Iris)
Certus (Certus International)
Data Physician (Digital Dispatch)
Turbo Antivirus (Carmel)
Virex-PC (Microcom)
Virucide (McAfee's Pro-Scan) (Parsons)
Virusafe (Elia Shim)
ViruScan (McAfee)
Dr. Solomon's Anti-Virus Toolkit (S&S)
F-Prot (Frisk Software)
ThunderByte (ESaSS)
Vaccine (Sophos)
Vaccine (World Wide Data)
V-Analyst (BRM)
Vet (Cybec)
VirusBuster (Hunix)
Virscan (IBM)
Vi-Spy (RG Software)
In decembrie 1990 apare un produs care va da o noua directie industriei antivirus: Norton AntiVirus.

In 1995 peste 50% din infectii erau cauzate de virusii de boot; azi 85% sunt virusi de macro. Virusii polimorfi de macro se vor inmulti; se pare ca ei sunt o problema mult mai mare decat virusii stealth, pentru ca stealth-ul este indreptat spre verificatorii pe baza de sume de control, iar polimorfismul spre scannere, care sunt uneltele cele mai des folosite. Si fiecare virus polimorf va fi o sursa de alarme false, si va avea drept rezultat o munca mult mai mare din partea cercetatorilor decat cea depusa pentru ceilalti virusi.

Se observa aparitia a din ce in ce mai multor virusi de e-mail, de tip vierme Internet.

Cum apar tot mai multi virusi, rezulta ca scannerele vor fi din ce in ce mai mari, la fel si bazele de date folosite de ele, deci incarcarea bazei de date va dura mai mult si va fi nevoie de mai multa memorie. Efortul de a pastra scannerele "la zi" va fi foarte mare, de aceea unii producatori antivirus fie vor renunta la ele, axandu-se pe verificatoare pe baza de sume de control, fie le vor lua de la firmele ce vor face cercetare.
De asemenea, vor supravietui doar produsele antivirus cu o interfata prietenoasa pentru utilizatori, cu timp de executie mic si cu un mod de utilizare intuitiv.